Poeziile noastre

Te pricepi la rime? Arata-ne si noua!

Aici se vor posta DOAR poeziile. Comentariile referitoare la ele, in topicul "Comentarii cu privire la poezii". Michelle.

O sa sparg eu gheata. Nu ma pricep foarte bine, dar o sa incerc.

Dorinta de schimbare


E primavara iar.
Cand privesc in urma
Vad numai frig, minciuna
Tradare si ura
Egoism si ranchiuna
Acum privesc spre cer
Luna ma alina usor
Mi-ar placea sa ma ridici pe un covor
Sa ajung pana la lumina stelelor.
Tot ce s-a intamplat
Sa uit as vrea.
Lumea e rea,
Nimeni nu ar vrea
Iubirea mea si a ta.
Eu, cu siguranta in cer voi ajunge
As vrea sa im spui:,, Da iubita mea, cu tine voi merge!''
Probabil asta nu se va intampla
Asa ca.. ,,Adio iubirea mea!''....

Întuneric în camera mea.

De pe cer s-a stins o stea
E întuneric în camera mea.
Iubirea noastra s-a stins,
Iar acum dorul m-a cuprins.

Poate te iubesc prea mult.
Eu ştiu doar inima s-o ascult.
Plâng şi suspin în zadar...
Din lumea asta, aş vrea să dispar...

Dar, te vreau în lumea mea.
Încă mai cred în iubirea mea.
În iubirea mea pentru tine...
Asta, tu o ştii prea bine..

Însă tu nu mai crezi în mine.
Nici în iubirea mea pentru tine...
Căci astăzi s-a stins o stea...
E întuneric în camera mea.

A fost prima mea poezie.

Dulci iluzii…

Au inceput in mintea mea,
O minte de copil,
Dulci iluzii ce stapaneau
Un suflet inftantil.

Credeam ca totul este roz
Credeam ca e adevarat
Pamantul statea pe loc
Soarele parea c-a inghetat.

Ascunsa bine dup-un colt
Realitatea ma pandea
Avea sa iasa la iveala
Mai repede decat credeam.

Si m-am trezit din visul meu
Ce nu vroiam sa se sfarseasca
Prea repede, prea brusc
Ca eu sa realizez ce se-ntamplase

Insa sperantele-au ramas
Sontinua sa creasca-n suflet
Iar tu, ca un dusman,
Mi le hranesti c-un zambet.

Miss you...

Mi-e dor de tine, si doare
Ca tu imi revi in amintire
Si nu vreau sa am astfel de traire
Coma prelungita, fara incetare

Erai tot ce am avut pe lume
Mai frumos decat Propria viziune,
idealista, apropape de perfectiune,
A ceea ce insemni, pentru un suflet fara nume;

Simt atingerea ta fina ,
Doar gandindu-ma si imaginandu-mi,
Ca tu o sa apari pe o petala de vant spunandu-mi,
soptit ca nu o sa-ti mai zaresc mersul de felina;

Stiu ca tu traiesti, doar pentru ca eu sa am la ce sa visez
si incep sa te pictez dansand
o muzica pe care buzele tale se opresc spunand
Ca nu le pasa, si eu incep sa valsez,

Pentru ca nici mie nu imi pasa , pe ce pamant o sa zbor
Cand o sa aflii ca, eu colind alte inimi
Saturat iluzoriul pe care tu il imprimi
Sentimentelor care se reprima, si eu am sa mor.

Taci!

Sunt cuvinte spuse fara rost,
Cuvinte care ma fac sa ma simt atat de prost...
Dar ce iti pasa tie?
Uiti cu atata usurinta de mine...
Te-ai gandit macar odata
Ca mereu cand vorbesti cu mine, o faci lata?

Aceasta este o poezie compusa de mine impreuna cu Schnitzel.

Teamă de necunoscut

E toamnă. Funzele pier
La fel şi speranţele mele.
Singurătatea mă doboară,
Totul mă omoară...
Oare mai există scăpare?
Nimic în care trăiesc acum
E prea mult pentru mine,
E prea puţin pentru tine.
Uşa se deschide iar,
Aş vrea s-o-nchid...
Îmi este teamă să mai permit
Cuiva să intre.
Lacrimi imi inundă obrazul.
Mi-e teamă...teamă de tine.
Oare merită să-ncerc?

Stau si privesc in orizontul indepartat
Intr-o ceata care parca se stinge,
Si o picatura din sufletul meu se prelinge
încei, încet peun obraz fin si insetat

Vei ramane un etern geniu
Opera ta fiind steaua de pe cer
Pentru ca ne-ai lasat sa gandim etern
La romantismul tau enigmatic si ingenuu

Fiecare vis se implineste indata
Fiecare dorinta se inchide
Intr-un suflet care nu se poate deschide
Pentru ca te iubesc si tu n-ai stiut niciodata

Sunt doar franturi din ceea
Ce am fost odata
Si nimeni nu o sa poata niciodata
Sa umple golul lasat de tristetea aceea